Luna noiembrie este, de obicei, una încărcată în ceea ce privește slujirea în biserica noastră. Nici în anul acesta nu a fost o excepție chiar dacă toate activitățile sociale sunt afectate de criza sanitară pe care o traversăm. Programul bisericii noastre a fost schimbat în mod dramatic prin plecarea în veșnicie, prea devreme, a fratelui pastor Gheorghe Popa. După obiceiul nostru, la sfârșitul lunii aveam planificată Sărbătoarea mulțumirii; sigur, fără biserica plină, fără sarmale și, mai ales, fără familia Popa, o zi a mulțumirii mai degrabă tristă.

Uitându-mă peste foile de informare ale bisericii din ultimii 7 ani am găsit chiar anul trecut, în luna decembrie, articolul scris de fratele Popa. Iată câteva gânduri așternute pe hârtie de el atunci: “Trăim o vreme în care aducerea de mulțumiri a devenit extrem de rară. Acest lucru se datorează faptului că omul modern consideră că totul i se cuvine și nu trebuie să mulțumească nimănui. În contrast cu această atitudine, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață faptul că mulțumirea este voia lui Dumnezeu pentru credincioși (1 Tesaloniceni 5:18).

Apostolul Pavel consideră că mulțumirea trebuie să fie o acțiune continuă în viața credinciosului. Afirmația făcută de el «m-am deprins să fiu mulțumit» (Filipeni 4:11) ne sugerează faptul că mulțumirea se învață și trebuie să devină o îndeletnicire și chiar o destoinicie a celor ce doresc cu sinceritate să-I slujească lui Dumnezeu. Cuvântul Scripturii ne prezintă lipsa de mulțumire ca o stare care ne afundă în întuneric spiritual, depărtându-ne de Dumnezeu (Romani 1:20-21).

Conducerea Bisericii Tabor consideră Sărbătoarea mulțumirii un moment special în care recunoaștem purtarea de grijă a lui Dumnezeu atât în plan spiritual cât și material și, în același timp, recunoaștem dependența noastră de El, că tot ce suntem și tot ce avem vin de la Dumnezeu.”

Cred că dorința fratelui Popa ar fi să sărbătorim, să fim mulțumitori și, mai mult decât atât, să ne întâlnim într-o zi toți în cer la marea sărbătoare. Multe dintre mesajele pe care le-am primit săptămânile trecute vorbeau despre asta.

Ne mângâiem cu speranța marii sărbători spre care ne îndreptăm, în slavă.